RECICLAREA - UNA DINTRE SOLUȚIILE PENTRU COMBATEREA ÎNCĂLZIRII GLOBALE

Una dintre cele mai mari probleme ale omenirii, poluarea nu a apărut în epoca modernă, ci mult mai devreme. Iată o scurtă istorie a poluării care a dus la încălzirea globală de astăzi.

Atunci când strămoșii noștri preistorici au descoperit focul în urmă cu aproximativ un milion de ani, a apărut, de fapt poluarea, dar problema majoră a înrăutățirii calității aerului și a apei a început odată cu Revoluția Industrială.

Împreună cu progresele tehnologice uimitoare, Revoluția Industrială de la mijlocul secolului al XIX-lea a adus noi surse de poluare ale aerului și apei. Până la mijlocul secolului XX, efectele acestor schimbări au început să fie resimțite în țări din întreaga lume. În anii 1960, a început să apară o mișcare de mediu care a încercat să oprească valul de poluanți. Din această mișcare au apărut evenimente cum ar fi Ziua Pământului (22 aprilie), legile Clean Air Act (una dintre primele și cele mai influente legi moderne de mediu ale Statelor Unite și una dintre cele mai cuprinzătoare legi privind calitatea aerului din lume) și Clean Water Act (legea federală principală din Statele Unite care reglementează poluarea apei).

Cărbunele a intrat în uz pe scară largă în timpul Revoluției Industriale iar smogul rezultat și funinginea au avut un impact grav asupra sănătății locuitorilor centrelor urbane. În Marele Smog din 1952, poluanții din fabrici, amestecați cu condensul de aer, au ucis cel puțin 12.000 de oameni în Londra. A fost cea mai gravă poluare din întreaga istorie europeană. Cu câțiva ani mai devreme, în 1948, poluarea atmosferică industrială severă a creat un smog mortal care a asfixiat 20 de persoane pe zi în Donora, Pennsylvania, și a îmbolnăvit peste 7.000 de persoane timp de mai bine de o săptămână. Eliberarea de sulf produs și compuși de azot în atmosferă au afectat negativ plantele, peștele, solul, apa, pădurile și chiar unele materiale de construcții.

La fel ca aerul, apa este atacată de numeroase tipuri de poluare. Timp de secole, oamenii au contaminat fără să știe surse de apă potabilă, ceea cea dus la boli precum holera și febra tifoidă.

Astăzi, peste 1 miliard de oameni din întreaga lume nu au acces la apă sigură, potabilă și la fiecare 15 secunde undeva pe planetă, un copil moare de o boală legată de apa contaminată, potrivit Water Partners International.

La fel ca și în cazul aerului, poluarea apei s-a intensificat odată cu apariția Revoluției Industriale, când fabricile au început să elibereze poluanți direct în râuri. În 2007, CNN araportat că “până la 500 de milioane de tone de metale grele, solvenți, plastic și nămol toxic sunt vărsate în apă la nivel mondial în fiecare an”. De atunci, cifrele sunt în creștere. În țările în curs de dezvoltare, conform UNESCO, 70% din deșeurile industriale sunt aruncate netratate în râuri și lacuri.

Pe lângă poluarea aerului și a apei, la nivel mondial a crescut îngrijorător nivelul de deșeuri, deoarece consumul la nivel mondial s-a extins rapid. Sunt necesare măsuri urgente pentru a se asigura că nevoile materiale actuale nu conduc la supra extracția resurselor sau la degradarea resurselor de mediu și ar trebui să includă politici care îmbunătățesc utilizarea eficientă aresurselor, care să ducă la reducerea deșeurilor, dezvoltarea sistemelor de reciclare și practici de sustenabilitate în toate sectoarele economiei.

În 2017, consumul de materiale la nivel mondial a ajuns la 92,1 miliarde de tone, în creștere de la 87 de miliarde în 2015 și o creștere de 254%, de la 27 de miliarde în 1970. Acest lucru reflectă creșterea cererii de resurse naturale care a definit ultimele decenii, ceea ce a dus la o sarcină nejustificată asupra resurselor de mediu. Fără o acțiune politică urgentă și concertată, se estimează că extracția resurselor la nivel mondial ar putea crește la 190 de miliarde de tone până în 2060.

Cadrele și instrumentele de politică de sustenabilitate bine concepute sunt necesare pentru a permite trecerea fundamentală la consumul și modelele de producție durabile și ele există deja dezvoltate și apreciate în mai multe țări.

Sunt și mult prea multe exemple negative, cum ar fi în SUA, unde doar jumătate din hârtia utilizată este reciclată. În timp ce restul intră în gropile de gunoi.

Într-un raport publicat în septembrie2018, cei mai importanți oameni de știință din lume în domeniul climei au lansat cel mai puternic avertisment de până acum: acțiunile noastre actuale nu sunt suficiente pentru a ne îndeplini obiectivul de încălzire cu un maximum de 1,5 grade Celsius și nu mai mult! Trebuie să acționăm mai puternic!

Scopul numărul unu? Limitarea utilizării combustibililor fosili, petrolul, carbonul și gazele naturale și înlocuirea acestora cu surse regenerabile și mai curate de energie, sporind în același timp eficiența energetică. "Trebuie să reducem emisiile de CO2 aproape la jumătate (45%) până la sfârșitul următorului deceniu", spune Kimberly Nicholas, profesor asociat de științe ale sustenabilității la Lund University Centre for Sustainability Studies (LUCSUS), în Suedia.

Drumul către această tranziție include decizii zilnice chiar la îndemâna fiecărui om, cum ar fi uilizarea cât mai puțin a mașinilor, reciclarea și moderarea consumului.

Reciclarea este ușoară, posibilă, necesită un efort minim de timp și are un impact uriaș. Studiile indică faptul că defrișările și depozitele de deșeuri reprezintă aproximativ 25% din emisiile globale de gaze cu efect de seră anual.

Reciclarea elimină necesitatea de noi materii prime pentru a face noi produse. De exemplu, reciclarea unei tone de hârtie salvează 19 copaci de la a fi tăiați. Conservarea copacilor, la rândul ei, duce la protecția zonelor de captare a apei și promovează captarea dioxidului de carbon, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și încălzire globală.

Mai mult, producerea hârtiei necesită apă, și asta înseamnă că apa uzată trebuie să fie tratată înainte de a putea fi utilizată în această producție. Tratarea apelor uzate este un alt generator de gaze cu efect deseră. Metanul și oxidul de azot, ambele gaze cu efect de seră, sunt emise în timpul tratării apelor uzate. Producția de hârtie reciclată utilizează cu 80% mai puțină apă decât producția de hârtie folosind materii prime, reducând metanul și oxidul de azot și reducând în cele din urmă gazele cu efect de seră.

Reciclarea reduce, de asemenea, consumul de energie. Procesul de extragere a noilor materiale nu numai că duce la emisii de gaze cu efect de seră, dar consumă mai multă energie în comparație cu prelucrarea materialelor reciclate. De exemplu, producția de hârtie reciclată necesită cu 65% mai puțină energie decât producția de hârtie nouă din materii prime.

De fiecare dată când un produs nou este fabricat din materii prime, se consumă cantități mari de energie. Ne putem gândi la rolul pe care îl joacă energia în cele patru etape ale dezvoltării produselor: extracția materiilor prime, fabricarea acestor materiale în produse, utilizarea produselor de către consumatori și eliminarea produselor. În majoritatea cazurilor, reciclarea utilizează mai puțină energie, ceea ce se traduce în mai puțini combustibili fosili arși și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră care contribuie la schimbările climatice.

Și reciclarea metalelor poate fi o modalitate deosebit de puternică de a economisi energie. De exemplu, folosind resturi de aluminiu reciclate pentru a face cutii de aluminiu este nevoie de mult mai puțină energie, se folosește chiar cu 95% mai puțină decât atunci când se fac cutii din minereu de bauxită, materia primă utilizată pentru aproduce aluminiu. Un alt exemplu este oțelul - este nevoie de 75% mai puțină energie pentru a face oțel reciclat decât oțelul produs din materia sa primă, minereu de fier.

Așadar, nici o îndoială nu mai este că reciclarea e un instrument împotriva încălzirii globale și ar trebui să nu mai avem nici o rezervă în a acționa, începând cu gospodăriile noastre și cu implicarea în acțiuni pentru susținerea demersurilor de sustenabilitate, pentru salvarea zilei de mâine.